E trist, dar adevărat.

Nu cred că are de ce să îmi pară rău la finalul acestui sezon de Liga I. Şi ce dacă Rapid a avut cea mai proastă clasare a ultimilor 10 ani? A terminat pe un loc meritat: 8. Nu poţi să ai pretenţia unei calificări în cupele europene atunci cînd joci cum trebuie o dată la 10 etape. Nu ai cum să pretinzi ceva atunci cînd schimbi antrenori precum şosetele (depinde de persoană :)) ). Nu ai cum să deschizi gura. Nu mint că nu am sperat la o reuşită vişinie pe final de meci. Ar fi o nedreptate. Dar finalul nu mă dezamăgeşte pentru că am ştiut la ce să mă aştept.

Dar cu Steaua cum rămîne? Păi...cum să rămînă? Rămîne cu oameni fără onoare sau orgolii care sunt în culmea fericirii că s-au calificat după un sezon ratat, în care nu au reuşit să facă nimic, în care nu au ieşit cu nimic bun în evidenţă. Cred că orice echipă romînească aflată în situaţia de acum a Stelei ar fi ieşit cu declaraţii de genu: "Bineînţeles că ne-am calificat. Doar meritam asta, nu? Am jucat slab sezonul acesta, dar am avut forţa să revenim pe final". Nu, nu aţi revenit pe final, nu s-a întîmplat nimic deosebit, ci doar ceva obişnuit. A fost doar norocul care şi-a jucat cartea. Nu ştiu cîţi oameni normali, fără să fie ipocriţi sau orbi ar veni să îmi spună că nu am dreptate. Priviţi şi realitatea o dată în viaţa voastră şi veţi vedea cu totul altă lume.

Lui Dinamo i s-a înfundat şi fanii nu au de ce să fie supăraţi. Sau...ar fi bine să nu mai folosesc nişte cuvinte puternice, precum fan sau suporteri. MM....de ce? Vedeţi cele întîmplate la meciul de la Piteşti. Nu poţi să ai pretenţia să te numeşti susţinător al unei echipe de fotbal atunci cînd te comporţi ca în junglă şi nici club atunci cînd mimezi sportul. Poate că microbul fotbalistic a intrat prea adînc în capul unora şi nu mai pot vedea clar lumina zilei. Poate că nu au înţeles că în România nu sunt multe meciuri curate.

Urziceni şi Timişoara au avut rezultate bune pentru că s-au pregătit în linişte, fără să înjure în stînga şi în dreapta, fără să coboare în subsolul bunului simţ şi fără să îi doară la bascheţi de ce fac cei din jurul lor. Echipe de Europa, nu au. Un egal cu Chelsea sau o victorie la o Roma debusolată nu pot fi numite performanţe, ci doar rezultate bune. Suntem români şi se pare că ne mulţumim cu prea puţin, pentru degeaba. Doar ne amăgim sufletele avide de rezultate peste hotare, în competiţiile inter-cluburi. Praf în ochi.

Nu mă bucur atît de tare că titlul le-a fost suflat echipelor din capitală, pentru că nu avem un viitor. Sunt conştient că la momentul actual, doar Steaua ar putea să mai scoată un egal pe terenul vreunui grand din Europa şi nu pentru că ar super jucători, ci pentru că există acel ceva, acea experienţă care lipseşte altor echipe de pe la noi. Asta s-a văzut şi în anii precedenţi, iar eu sunt departe de a fi stelist. Problema e că şi de aceste rezultate am început să mă îndoiesc. Ne îndreptăm către un 0 barat. Creşte naţionala, scade performanţa la nivel de cluburi.

E un final trist de campionat pentru cei care sperau să vadă fotbal adevărat.